Rezumat/Abstract. Iraqi cities generally face major challenges represented by high population growth rates, land scarcity, rapid urbanization and ineffective national strategies for planning and implementing urban and regional regeneration that have led to the deterioration of the physical environment of these cities and regions. In recent decades, Iraqi historical cities have witnessed major urban and social changes that have turned them into unattractive places for living and investment, in addition to neglecting their potential values. The weakness of strategic plans to take into account the present urban and regional development strategies has led to the random development of cities and regions, the distortion of cultural heritage sites and the historical image specific to Iraqi cities, exacerbating social and environmental problems. This complicated state of random development of Iraqi regions and cities leads to increased awareness of specialists and local authorities in the implementation of sustainable development goals in the revitalization plans of the Iraqi territory. The object of the scientific approach of this article is the foundation of a territorial development strategy of the Diyala region and the city of Baquba that would be in accordance with the objectives of sustainable development at the world level and with modern urban regeneration approaches that imply the improvement of historical and cultural identity. In this context, the main dysfunctions of the region and the city were evaluated and specific revitalization solutions were identified that would be consistent with the objectives of sustainable development and urban regeneration.

Cuvinte cheie/Key words: sustainable development, urban regeneration, territorial analysis, development strategy

DOI: https://doi.org/10.54508/rsdu.2023.04

Bibliografie/References

1. Al Başa, M. S. (2000), „Dezvoltarea industrială în Egipt şi rolul său în realizarea echilibrului de mediu, o introducere în realizarea dezvoltării urbane”, Conferinţa regională arabă pentru echilibru de mediu şi dezvoltare urbană durabilă, Cairo, Egipt.
2. Ayub, A.-D. (2009), Conceptul de încălzire globală, factorii, cauzele şi modalităţile sale de a o confrunta, Asociaţia pentru conservarea energiei şi durabilitatea mediului, Amman, Iordania.
3. Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (1987), Notre avenir à tous (le rapport Brundtland), Éditions du Fleuve, Montréal, Canada.
4. EcoMENA - Echoing Sustainability in MENA (2019), Solid Waste Management in Iraq, [Online], Disponibil la: https://www.ecomena.org/swm-iraq/ şi https://www.ecomena.org/wpcontent/uploads/2013/08/iraq-solid-wastes.jpg
5. Jacobs, J. (2001), The Nature of Economies, Vintage Publisher, New York, SUA.
6. Kamuna, H. R. A. (1980). „Relaţii la nivelurile de planificare urbană şi planificare a dezvoltării”, Journal of oil and development, 2, 432 - 45.
7. Kebaili, F.K., Baziz-Berkani, A., Aouissi, H.A., Mihai, F.C., Houda, M., Ababsa, M., Azab, M., Petrişor, A.-I., Fürst, C. (2022). Characterization and Planning of Household Waste Management: A case study from the MENA Region, Sustainability, 14(9), 5461, DOI: https://doi.org/10.3390/su14095461.
8. Khierallah, H. S. M., Bader, S. M., Ibrahim, K. M., Al-Jboory, I. J. (2015), „Asia and Europe” în Date Palm Genetic Resources and Utilization, editori J.M. Al-Khayri, S. M. Jain, D.V. Johnson, Springer Dordrecht, Olanda, pag. 97 - 152, DOI: https://doi.org/10.1007/978-94-017-9707-8_4.
9. Khwedim, K.H., Salah, H.A., Al-Adely, J.A. (2011). „Heavy Metals in some soils of Baquba city: determination Distribution and Controlling Factor” Diyala Journal for pure sciences, 7(2), 166 - 83, DOI: https://doi.org/ 10.11648/j.dmath.20170203.11.
10. Langhelle, O. (2000). „Sustainable development and social justice: expanding the rawlsian framework of global justice”, Environmental Values, 9(3), 295 - 323, DOI: https://doi.org/10.3197/096327100129342074.
11. Latif, B. A. J. (1993), „Poluarea mediului şi controlul asupra acestuia”, Dar AL Hikma press, pag. 8.
12. Meiţă, V., Petrişor, A.-I., Georgescu, E. S. (2014). „Planning, architecture, seismic, construction and energy-related criteria for sustainable spatial development in the Danube Delta Biosphere Reserve area”, Urbanism. Arhitectură. Construcţii, 5(3), 55 - 68, https://uac.incd.ro/Art/v5n3a06.pdf.
13. Petrişor, A.-I. (2003). „Dezvoltarea durabilă: definiţii şi istoric”, Tribuna construcţiilor, 221, 19, http://www.environmetrics.ro/Papers/DD2003.pdf.
14. Petrişor, A.-I. (2006). „Dezvoltarea durabilă a oraşelor: noi concepte europene”, Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul 6(3-4), 8 - 10, http://www.environmetrics.ro/Papers/ATU_1_2006.pdf.
15. Petrişor, A.-I. (2007a). „Biodiversitatea urbană şi dezvoltarea spaţială durabilă: concepte, documente relevante, programe de cercetare, metode şi instrumente”, Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul, 7(3-4), 26 - 30, http://www.environmetrics.ro/Papers/ATU_07_Bio.pdf.
16. Petrişor, A.-I. (2007b). „Către o definiţie a dezvoltării spaţiale durabile”, Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul, 7(3-4), 1 - 5, http://www.environmetrics.ro/Papers/DSD.pdf.
17. Petrişor, A.-I. (2007c). „Dimensiunea spaţială a dezvoltării durabile”, Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul, 7(1-2), 8 - 11, http://www.environmetrics.ro/Papers/ATU_07_DDS.pdf.
18. Petrişor, A.-I. (2008), Ecologie urbană, dezvoltare spaţială durabilă şi legislaţie. O abordare ecologică a relaţiilor dintre om, spaţiul construit şi mediu, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, România.
19. Petrişor, A.-I. (2010a). „Ecologie şi dezvoltare spaţială durabilă: teorie şi practică / Ecology and durable spatial development: theory and practice”, logiA, 13, 37 - 41.
20. Petrişor, A.-I. (2010b). „Utilizarea eficientă a resurselor în contextul dezvoltării durabile a diferitelor categorii de teritorii”, Urbanism. Arhitectură. Construcţii, 1(2), 21 - 6, https://uac.incd.ro/Art/v1n2a06.pdf.
21. Petrişor, A.-I. (2011), „Capitalul cultural, vector al dezvoltării durabile”, în Peisaj cultural şi dezvoltare, editor C. N. Sârbu, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti, România, pag. 223 - 32.
22. Petrişor, A.-I. (2016), Ecology & Sustainability of Territorial Systems: Concepts & Principles, Editura Ars Docendi, Bucureşti, România.
23. Petrişor, A.-I. (2017). „A diversity-based approach to the spatial development of socio-ecological systems”, Urbanism. Arhitectură. Construcţii, 8(2), 143 - 62, https://uac.incd.ro/Art/v8n2a04.pdf.
24. Petrişor, A.-I. (2021a), „Analiza cantitativă a modificărilor în acoperirea şi utilizarea terenului – o interpretare a proceselor ecologice prin prisma geografiei umane”, în Dezvoltare durabilă şi rezilienţă teritorială. Perspective teritoriale şi abordări multidisciplinare, editori A. Bănică, A.-I. Petrişor, Editura Academiei Române, Bucureşti, România, pag. 211 - 234.
25. Petrişor, A.-I. (2021b), „Dezvoltarea durabilă: un scurt istoric”, în Dezvoltare durabilă şi rezilienţă teritorială. Perspective teritoriale şi abordări multidisciplinare, editori A. Bănică, A.-I. Petrişor, Editura Academiei Române, Bucureşti, România, pag. 19 - 30.
26. Petrişor, A.-I., Meiţă, V, Petre, R. (2016b). „Resilience: ecological and socio-spatial models evolve while understanding the equilibrium”, Urbanism. Arhitectură. Construcţii, 7(4), 341 - 48, https://uac.incd.ro/Art/v7n4a05.pdf.
27. Petrişor, A.-I., Meiţă, V., Petre, R. (2016a). „Difficulties in achieving social sustainability in a biosphere reserve”, International Journal of Conservation Science, 7(1), 123 - 36, https://ijcs.ro/public/IJCS-16-11_Petrisor.pdf.
28. Petrişor, A.-I., Petrişor, L. E. (2013). „The shifting relationship between urban and spatial planning and the protection of the environment: Romania as a case study”, Present Environment and Sustainable Development, 7(1), 268 - 76, https://pesd.ro/articole/nr.7/PESDVOL7NR12013/24TSRBUASPATPOTERAACS27052013267278.pdf.
29. Petrişor, A.-I., Petrişor, L. E. (2014). „25 years of sustainability”, A critical analysis, Present Environment and Sustainable Development, 8(1), 175 - 90, https://pesd.ro/articole/nr.8/nr.1/10432-Volume8_issue_1%2016_paper.pdf.
30. Petrişor, A.-I., Susa, A. A., Petrişor, L. E. (2020). „Counting for sustainability: the risks of creating a market for the environment”, Present Environment and Sustainable Development, 14(1), 167 - 84, DOI: https://doi.org/10.15551/pesd2020141013.
31. Saraj Al Din, I. (2008), Dialog cu privire la viitorul sustenabilităţii în lumea arabă, Raport, Federaţia internaţională a protecţiei naturii, Oficiul regional pentru Asia de vest / Orientul Mijlociu în colaborare cu Biblioteca Alexandria, Egipt.
32. Sorensen, A., Marcotullio, P. J., Grant, J. (2004), Towards Sustainable Cities: East Asian, North American, and European Perspectives on Managing Urban Regions, Ashgate Publishing Limited, Hampshire, Marea Britanie.
33. Stymne, S., Jackson, T. (2000). „Intra-generational equity and sustainable welfare: a time series analysis for the UK and Sweden”, Ecological Economics, 33(2), 219 - 36, DOI: https://doi.org/10.1016/S0921-8009(99)00144-5.
34. Tache, A., Tache, M., Petrişor, A.-I., Manole, S., Pârvu, E. (2010), Sisteme geo-spaţiale pentru dezvoltarea durabilă a României, Editura Ars Docendi, Bucureşti, România.
35. Zuindeau, B. (2005). „Équité territoriale: quelles lectures par les théories du développement durable?”, Reflets et perspectives de la vie économique, 44(4), 5 - 18, https://shs.cairn.info/revue-reflets-et-perspectives-de-la-vie-economique-2005-4-page-5?lang=fr.

Text integral/Full text